DENT ESTET susține profesionalismul, admiră cariera obținută prin muncă și succesul și aplaudă femeile care au reușit toate acestea fără a renunța la viața personală, la familie, la iubire.

DENT ESTET aplaudă toate femeile ale căror valori personale au rămas în picioare, deși greutățile vieții le-au îngenuncheat uneori. Ele ne-au inspirat în acest demers editorial:

#Peopleperson și DENT ESTET, vă prezintă „ModeleDEcarieră”

Doamna doctor Codruța Ciurescu a locuit 4 ani din copilăria sa în Maroc, pentru că părinții lucrau acolo. A învățat în România, Franța și Germania, Aachen fiind locul unde a studiat laseri în medicina dentara, chirurgie, parodontologie.

Este unul dintre primii specialiști de la noi în parodontologie, în 2000, când a început să practice, erau, cu tot cu ea, doar 3 specialiști în acest domeniu.

A știut din primii ani de liceu că-și dorește să facă medicină stomatologică, a știut în ce direcție va merge cu profesia sa, și-a ales orașul în care locuiește, și-a ales colaboratorii cu care muncește.

A creat Krondent, clinica sa din Brașov care azi este parteneră cu rețeaua DENT ESTET.

Spiritul său antreprenorial s-a dezvoltat din mers – spune Codruța Ciurescu. Nu a existat de la început, a fost ceva ce trebuia învățat pentru ca lucrurile să meargă înainte.

Vorbește 4 limbi străine, practică 8 sporturi, între care kitesurf și snowkite și îi plac casele vechi, obiectele vechi cu istorie și poveste. Așa și-a ales și casa în care funcționează KronDent la Brașov, o clădire în orașul vechi pe care a renovat-o.

Doamna doctor Codruța Ciurescu, sunteți specialistă în tratarea unei boli despre care se crede în România că… nu poate fi tratată. O boală care sperie și de care suferă foarte mulți români: parodontita. Avem în România o incidență mai mare decât în alte țări?

Nu avem o incidență mai mare, însă am devenit mai conștienți, mai ales în ultimii ani, de această afecțiune. În mod normal, prevalența se apropie de 50% în mai toate țările din lume, în cele subdezvoltate trece de 50%. Noi suntem pe undeva pe la 40%, poate chiar mai mult.

În România oamenii au luat în ultimii 10 ani această boală în serios, nu mai acceptă așa de ușor pierderea dinților și trecerea la o proteză mobilă.Acum 20 de ani era ceva de genul „asta e soarta, am îmbătrânit, deci îmi cad dinții”. Și mai era o acceptare a faptului că această boală nu are tratament.

Și v-ați specializat în parodontită? Ce este de fapt, ce? O infecție?

Da.

Deci se tratează cu antibiotice?

Antibioticele sunt o parte mică din tratament, da, însă această boală are niște particularități. În general, pentru ca aceste antibiotice să fie eficiente, trebuie transportate de sânge către destinația unde ar trebui să acționeze.

Peretele rădăcinii dentare este un perete avascular, aproape inert. Deci antibioticele sunt cam ineficiente. Și atunci trebuie găsite alte metode pentru ca acele suprafețe să fie decontaminate și astfel să se creeze condiții pentru vindecare.

A! Așa s-a ajuns la laser.

Da, dintre toate potențialele tratamente pe listă, laserul s-a detașat spectaculos, pentru că aduce mai multe beneficii și rezultate mai bune decât celelalte soluții de tratament.

De când începem să luptăm cu această boală?

De când o depistăm. Formele incipente de boală nu prea pot fi identificate de către pacient, decât numai dacă el este foarte atent la sângerările gingivale sau mirosul urât al gurii. În general, persoanele de sex feminin sunt mult mai atente și observă mult mai repede că li se întâmplă ceva decât bărbații care nu prea sunt atenți la detalii.

Cine face această boală?

Două categorii: cei care nu au o igienă orală bună și cei supuși stresului.

Cum adică?

Este o boală infecțioasă care apare la cei care au o igienă orală incorectă și care nu reușesc să curețe cavitatea bucală eficient și atunci păstrează niște „regiuni” în care microbii se pot dezvolta și pot determina pierderi osoase semnificative, iar pe de altă parte, la cei la care stresul constant și prelungit poate avea un efect negativ în evoluția bolii. Deci pacienții care duc o viață stresantă au un risc mai mare de a face boala.

Revenind la specializarea dvs… Ați ales-o de la început? Adică ați spus „eu vreau să tratez boala parodontală”?

Da, știam de la început, de când eram studentă. Lucrurile de care eu am fost profund atașată au fost chirurgia și parodontologia. Numai că atunci când am terminat facultatea, în 1998, nu exista nicio școală de parodontologie în România, ca să pot învăța ceva.

Acum există?

Sigur, există specializare de parodontologie de 3 ani, sunt catedre de parodontologie…

Și dvs unde ați învățat?

În Franța, prima dată. Am plecat la Toulouse, la Facultatea Paul Sabatier, la catedra de parodontologie unde am obținut echivalentul unei competențe în parodontologie aici în România. Am învățat foarte mult și mi-am făcut o idee clară a ceea ce aveam de făcut când mă întorceam în țară.

Câți parodontologi existau atunci în România?

Trei. Trei în toată țara. Unul în Iași, unul în Timișoara și eu. A fost o perioadă de 6, 7 ani- până când au reușit să mai crească și alți colegi, să iasă în străinătate să se perfecționeze – în care toată patologia din România a fost dusă de noi trei.

De fapt, a te specializa azi în acest domeniu, ce înseamnă? Să înveți să manevrezi tehnologia sofisticată sau să înveți concepte medicale?

Conceptele medicale mai întâi. Ele primează pentru că pe un concept medical bun poți construi un tratament eficient. Tehnologia este doar o unealtă, doar un instrument care te ajută să-ți faci meseria.

Ce face acest laser, de fapt?

Noi discutăm azi de laser ca de un obiect😊 Eu folosesc 3 lasere în cabinet care au lungimi de undă diferite și care au interacțiuni diferite asupra țesuturilor.

Boala parodontală se vindecă deci, sau nu?

Da, se vindecă, însă trebuie să ținem cont de un aspect: cavitatea bucală nu este sterilă, este un spațiu din organism care nu poate fi sterilizat, va avea mereu bacterii în cantitate mare: bacterii care ne fac rău și bacterii care nu ne fac rău.

Dacă noi reușim să păstrăm proporția între microbii buni și cei răi, e bine. Dacă, din anumite cauze, cei răi, care provoacă boala, devin mai mulți, atunci boala reapare, chiar dacă în primă fază am reușit să o rezolvăm. Iar recidiva este ca și cum ar apărea o boală nouă.

În orice stadiu al apariției bolii putem merge la medic?

Da, în orice stadiu. Dar recuperarea este foarte bună în stadiul 1 și 2. În stadiile 3 și 4 deja cantitatea de os pierdut este importantă și chiar dacă vindecăm boala, o parte din dinți s-ar putea să nu mai aibă suport osos de susținere.

Mi-am dat seama că-mi va fi dificil să fac o chirurgie de spital, cu gărzi în weekened sau de noapte, pentru că eu sunt dependentă de somn. Dacă nu-mi fac orele de somn, nu funcționez bine.

 

Aachen este locul unde ați învățat cel mai mult?

Aș zice că da, fiindcă acolo se găsesc informațiile cele mai noi. Aachen este ultima universitate unde am făcut cursuri postuniversitare și unde mi-am dat un master în studiul laserelor în medicina dentară, un master științific pentru care am studiat timp de 3 ani, dintre care doi ani au fost cu navetă Aachen-Brașov, Brașov- Aachen pentru fiecare modul de terapie pe care a trebuit să-l învăț acolo. am studiat laseri în medicina dentara, chirurgie, parodontită.

Ulterior, profesorul de laser m-a cooptat în echipa lui de foști absolvenți care urmau să predea la rândul lor. Practic am rămas ancorată în activitatea de cercetare și proiecte de studii pentru cursanții care nu veneau neapărat în Aachen. De exemplu, Universitatea din Aachen predă pentru un grup din Dubai sau din Teheran sau Portugalia. Și anumite secvențe din modulul respectiv de curs le susțin eu.

Ce predați dvs?

Chirurgie cu Laser, Parodontologie cu Laser. Alți colegi predau Laser de putere mică, alții predau obturații cu Laser.

Cum se numește grupul din care faceți parte?

AALZ- Aachen Dental Laser Center.

Dar despre laseri nu se predă la facultate în mod normal?

Nu.

Și dvs. cum ați ajuns să studiați acest domeniu?

A fost fler. Am simțit că trebuia să merg în direcția asta. Am achizionat un laser, cel mai mare și cel mai scump, după care am început să caut soluții să învăț să-l folosesc ca să obțin tot ce poate el face. Am reușit să găsesc acest centru de la Aachen, am făcut un drum acolo, înainte de a fi cursant, doar pentru a vedea dacă acesta este locul care îmi trebuie.

Și am ajuns la un congres intern al absolvenților în domeniu, un fel întâlnire privată, unde toată lumea cunoștea pe toată lumea, numai eu eram străină. Profesorul m-a abordat și am schimbat câteva cuvinte spunându-i cine sunt și scuzându-mă că nu am știut că petrecerea era privată, dar nici nu aveam cum să intru în această lume altfel, fiindcă eu vreau să studiez acolo.

A fost amuzant… Așa l-am cunoscut pe profesorul Norbert Gutknecht, o eminență în domeniu. În iunie am fost la acest congres, în septembrie am început cursurile și ulterior, când am devenit membră în AALZ, am fost surprinsă că, din 12 promoții de studenți, am rămas doar 7 oameni în echipa profesorului care puteau ține cursuri, la rândul lor, eu fiind unul dintre ei.

Mie mi-e greu să accept că altcineva poate alege pentru mine, așa am fost de mică, așa am fost crescută

Câte limbi vorbiți?

Engleză, franceză, italiană, spaniolă și înțeleg germană, asta datorită școlii copiilor. Ei au făcut școala integral în limba germană și atunci am fost nevoită să prind câteva cuvinte pentru ca să înțeleg din ce cauză se ceartă sau ce vorbesc😊

Cum v-ați construit cariera? Ați „premeditat-o ” sau s-a construit natural?

Nu am „premeditat-o”, dar am avut tot timpul obiective. Nu cred că au fost lucruri în viața mea care să fi fost lăsate la voia întâmplării…

Nici în cea personală?

Greu de zis, pentru că acolo nu a depins numai de mine.

Ați sacrificat-o în numele carierei?

Nu aș spune asta, și nici copiii mei nu ar spune-o. Eu i-am educat diferit, în sensul în care am cerut destul de mult de la ei, am oferit destul de mult, dar am oferit într-un timp concentrat.

Nu am fost mama care a așezat masa de prânz sau a verificat temele, dar am fost mama care i-a susținut să facă lucruri deosebite, chiar dacă timpul alocat lor a fost mai puțin… Însă da, sunt destul de demanding cu ei când e vorba de obiective. Au foarte multă libertate în alegerile lor, în deciziile lor, dar i-am învățat să-și pună obiective și să lupte pentru ele.

Așa cum și pentru dvs medicina a fost un obiectiv…

Da, chiar dacă, atunci când eram la Liceul de Informatică din Cluj, am început prin a-mi dori să fac chirurgie toracică, chirurgie generală. Acesta era visul meu la 15, 16 ani. Mi-am dat seama însă că-mi va fi dificil să fac o chirurgie de spital, cu gărzi în weekened sau de noapte, pentru că eu sunt dependentă de somn.

Dacă nu-mi fac orele de somn, nu funcționez bine. Pentru mine, nicio noapte nu trebuie pierdută, nici măcar pentru o petrecere. Așa că o viață de chirurg ar fi fost mai mult decât aș fi putut duce, realist vorbind… O viață într-un spital, cu o echipă pe care nu aș fi ales-o eu, cu gărzi, cu weekenduri sacrificate, cu sacrificii personale și de altă natură nu era ceva ce puteam avea.

Și atunci am decis să fac chirurgie într-un mediu controlat, într-un mediu privat în care îmi decid la ce oră încep intervenția, cu cine. Am ales stomatologia, pentru că e o medicină în care poți face mai multe alegeri personale. Mie mi-e greu să accept că altcineva poate alege pentru mine, așa am fost de mică, așa am fost crescută.

Progresul și succesul sunt molipsitoare! Iar pentru echipa mea, afilierea la un lanț de clinici ca DENT ESTET reprezintă un mare pas înainte

Și când ați început efectiv?

În 2000 mi-am deschis cabinetul privat într-un parter de bloc. Am stat acolo 9 ani, după care am căutat o clădire veche din centrul istoric pentru a o renova, pentru că eu iubesc mult clădirile vechi, mobilierul vechi, obiectele vechi… Și am găsit o casă din 1850, din centrul istoric, pe care am reușit să o cumpăr și pe care am renovat-o și atunci am și creat Krondent SRL.

De ce v-ați asociat, și în ce fel cu DENT ESTET? Ce beneficii vă aduce această asociere?

Faptul că gândim la fel a contat enorm. O admir pe Oana Taban, avem o viziune comună și ne completăm foarte bine. Chiar dacă aparent nu semănăm, sunt foarte multe lucruri care ne leagă și ceea ce a reușit ea să facă din DENT ESTET în 20 de ani este admirabil… Nu știu dacă sunt mulți stomatologi în lume care o pot egala.

Progresul și succesul sunt molipsitoare! Iar pentru echipa mea, afilierea la un lanț de clinici ca DENT ESTET reprezintă un mare pas înainte: creșterea profesională e foarte importantă, colaborarea, deschiderea, toate acestea înseamnă foarte mult pentru mine, pentru medicii noștri, dar mai ales pentru pacienți, fiindcă ei vor fi cei mai câștigați!

Pentru că sunteți un mare specialist în boala parodontală, ce recomandați oamenilor pentru îngrijirea dinților lor?

Un protocol de igienă corect. Să nu se grăbească atunci când se spală pe dinți, mai ales seara înainte de culcare. Spălatul pe dinți înainte de culcare este cel mai important, pentru că pe timpul nopții cantitatea de salivă scade, nu înghițim nimic și aceea este perioada în care microbii se înmulțesc cel mai mult.

Majoritatea leziunilor ajung să se dezvolte pornind de la ce se întâmplă pe timpul nopții. De aceea parontologii recomandă un spălat pe dinți normal în cursul dimineții și la prânz, în schimb seara recomandăm un protocol de igienă mai elaborat: ață dentară, apă de gură, spălat pe dinți, etc.

Care sunt, din punctul dvs de vedere pilonii unei afaceri sănătoase în domeniul stomatologiei?

Pregătirea profesională foarte bună și respectul pentru pacienți.

Spălatul pe dinți înainte de culcare este cel mai important, pentru că pe timpul nopții cantitatea de salivă scade, nu înghițim nimic și aceea este perioada în care microbii se înmulțesc cel mai mult.

Ce înseamnă respectul pentru pacienți?

Să te gândești mai întâi la ce are nevoie pacientul de la tine, nu la ce ai tu nevoie de la el. Să fii suficient de bun încât să-i dai ceea ce are el nevoie și, dacă nu ești suficient de bun, să lași acea parte de tratament unui coleg mai pregătit decât tine.

Cum vă relaxați?

Fac sport.

Ce sport?

Îmi plac foarte mult sporturile de iarnă, schi, snowboard, schi de tură, și sunt de-a dreptul îndrăgostită de sporturile de apă, kitesurf, snowkite, wakeboard… Practic, de asemenea, ciclismul și alergarea montană. Știu că par multe, dar sunt o persoană extrem de activă.

Wow!