Mihai Zânt : "Cred cu tărie că trebuie să schimbăm conversația despre cariere"

Mihai Zânt

Mihai Zânt este Executive Coach, Trainer și Managing Partner in HUMANISTIC. Are o experiență de peste 10 ani în conducerea echipelor și comunităților și și-a concentrat activitatea pentru a crea organizații care învață și care comunică fiind axate pe valori. Acum el construiește experiențe de învățare pentru corporații, utilizând sisteme de practică integrate având țintă pe Self Leadership și Future Skills. De asemenea, este Coach pentru programul de Executive MBA al ESCP Europe în Paris.

L-am întrebat despre carieră, ce mai înseamnă ea acum, ce facem cu reconversia, cum arată piața muncii și cum se va schimba ea.

Mai jos, câteva îndrumări și un program despre care Mihai Zânt spune că ajută celor care au nevoie de a face o schimbare în viața lor profesională, una care nu este niciodată ușoară: reconversia.


„Cred cu tărie- îmi spune Mihai Zânt- că trebuie să schimbăm conversația despre cariere. Dacă în trecut ne uitam la siguranță, acum nu mai este despre asta. Pandemia ne-a arătat-o! Și, văzând că trăiesc într-o proiecție a siguranței, închiși în casă, oamenii au fost nevoiți să-și înfrunte universul interior, fricile, fuga de acasă spre muncă, spre “succes”. Observând acest fenomen, companiile sunt forțate să schimbe paradigma. Patternul ăsta nu este nou. Este de așteptat ca el să existe în țările dezvoltate sau în dezvoltare. Aici, munca încetează să mai fie o tranzacție alimentată de supraviețuire și nevoile de bază și de siguranță, hrană, adăpost… Oamenii care au deja răspunsurile la aceste întrebări și care nu le așteaptă de la companie sunt “talentele” de care tot vorbim. Sunt acele persoane de la care așteptăm inovația și care pot produce creșterea fără a lua decizii din frică, ci din oportunitate, bazându-se pe potențial.”

Ce înseamnă azi cariera, de fapt? Este ea legată de timpul dedicat unei profesii? De ce anume este determinată? 

Cariera devine astăzi un potențator de sens și contribuție. Nu ne mai multumește, chiar și într-o mare parte a României, să fie o tranzacție pentru bani. Ne petrecem mai mult de jumătate din viața activă la muncă… și, după câte demonstrează noile obiceiuri pandemice – poate chiar 3 sferturi. Astfel, nu mai vorbim de ore, ci vorbim de viață. Și atunci, pentru mulți, cariera trebuie să fie purtătoare de bunăstare, sens, contribuție, asa cum este și viața de familie, cum este creșterea unui copil, apartenența la un club sau o comunitate, ONG sau un hobby important.

Dacă facem reconversie se mai cheamă ca avem cariera? 

Eu mă uit la carieră pe 3 niveluri:

  1. Job
  2. Carieră
  3. Chemare

Reconversia, dacă nu este o decizie din nevoie precum schimbarea jobului din turism în pandemie, de exemplu, se întâmplă de cele mai multe ori pe verticală între nivelurile de mai sus. Și schimbarea este alimentată de o dorință, de o năzuință. Cariera, privită în viitor este mai degrabă un drum sinuos cu decizii surprinzătoare pe alocuri. Nu arată ca un drum liniar și bine planificat în avans. Fiecare dintre noi va avea mai multe “cariere”, poate 3-5 cât spun unele studii, și asta se va întâmpla din mai multe motive. 

Unul foarte simplu este că nevoile pieței evoluează într-un ritm accelerat și pe zi ce trece se “inventează” joburi care în urmă cu câțiva ani nici nu existau. Chiar zilele trecute am fost rugat de liceul pe care l-am absolvit să dau un testimonial și să le spun despre coaching. Realitatea este că, atunci când am absolvit, nici nu exista așa ceva în Romania… ir eu am ales să mă fac, clasic, inginer. Ce să le spunem oamenilor astăzi, altceva decât să devină confortabili cu schimbarea și să-și ia soarta și cariera în propriile mâini?

Al doilea motiv, pe lângă schimbarea din exterior, este schimbarea din interior. Noi înșine ne schimbăm și ne dorim alte lucruri, ni se schimbă credințele și chiar valorile. În termenii de specialitate ai unor teste psihometrice, asta se numește fazare. Este de asemenea explicația pentru care vedem transformări de-a dreptul spectaculoase ale unor persoane care ne-au fost prieteni o viață… sau poate a partenerilor de viață pe care “credeam ca îi cunoaștem”. De ce nu s-ar răsfrânge astfel de momente si asupra alegerilor de carieră?

Cum se face reconversia asta, de fapt? 

Reconversia se face uitându-te la cum anume îți dorești să contribui și la ce și văzând care sunt abilitățile tale transferabile. Dacă ai lucrat, de exemplu, în turism și ai creat experiențe unice pentru oameni sau i-ai făcut să se simtă bine, poți folosi aceste abilități în customer care sau în a crea ceea ce se numește “customer sau employee journey” în diverse medii corporate. Deci mai întâi ne gândim care e direcția și după aceea scriem CVul și arătam abilitățile și experiența astfel încât să susțină acea direcție.

Cum arată piața muncii acum? Pare haotică…

Într-adevăr, este o piață în schimbare. Problema, așa cum o văd eu, este că doar se “adaptează” și nu se transformă… nu se reproiectează cu viitorul în minte. Iar de partea angajaților se fac tot felul de „analize de piață” că e sau nu e un moment bun de schimbare, “că nu mai merge” etc. Și ce le spun eu oamenilor e că, la nivel de individ, aceste gânduri și convingeri sunt mai degrabă autosabotoare și nu argumente raționale utile. De ce spun asta? Pentru că, pentru anumite persoane, fix acum este momentul. Schimbarea e pe val în unele domenii și ar ajuta să urce pe acel val. Puțină introspecție este necesară.

Cum ajuți tu concret, prin ceea ce faci, în acest domeniu? 

Ei bine, fix aici intervenim noi prin programe precum www.careershift.ro sau alte tipuri de asistență pentru angajați, dar și pentru companii. Ce fac mai concret este să facilitez un program, construit ca un proces, prin care oamenii să se înțeleagă mai bine, apoi să își permită să viseze și să facă scenarii de carieră și după aceea să îi ajutăm să le punem în practică prin metode specifice. Să îți faci Linkedinul și CVul sunt doar câteva elemente de suprafață care ar fi recomandat să fie  făcute după ce facem procesul de mai sus. Altfel, este ca și cum punem roți ajutătoare unei biciclete pe care nu mai vrem/putem să o folosim… că e prea mică.

De partea companiilor putem face același lucru, în intern, cu angajații. Dar aici este necesară schimbarea majoră de mentalitate… să nu mai facem un obiectiv din: “să nu ne mai plece oamenii” ci din “cum îi ajutăm pe oameni să se îndrepte spre cariera pe care și-o doresc” chiar dacă pe la noi vor sta vreo 2,3 ani. Abia atunci vor vrea să stea mai mult sau să dea maximum în perioada lucrată. Și noi vedem această schimbare la cele mai inovative companii din domeniile lor. Și cu ele avem discuțiile cele mai frumoase.

 

 

Lasă un comentariu: