Oana Botezatu : "Foarte important în crearea lumânărilor Cup & Candle este contextul"

Oana Botezatu

Oana Botezatu face lumânări artizanale sub brandul Cup & Candle de 9 ani. N-ai cum să nu admiri perseverența acestei foste jurnaliste care a lucrat la Adevărul, la Evenimentul Zilei și Marie Claire.

Lumânările sale au o poveste creată pentru fiecare colecție. Ideile Oanei sunt nesecate, uimind mereu prin ceva nou.

I-am urmărit traseul și așa am ajuns să cumpăr Cup & Candle pentru că, dincolo de lumânări, brandul este cel care m-a convins. 

Îmi plac imaginile de promovare ale lumânărilor sale care sunt făcute chiar de ea, cu toată experiența câștigată la o revistă glossy, cu stilul și scrupulozitatea unui redactor care organizează ședințe foto.


Oana Botezatu, te consideri mai degrabă un artist decât un antreprenor?

Mă consider mai degrabă un antreprenor. Nu mă consider artist, pentru că în capul meu, ca să fii artist trebuie să fii foarte talentat, să începi de mic și să ai școală. Eu nu am auzit de artist lumânărar:) Eu am făcut jurnalism. A face lumânări nu înseamnă neapărat talent, ci multă muncă. Deci antreprenor mi se potrivește mai degrabă.

Te întreb asta pentru că sunt artiști care au făcut istorie în domeniu și au creat ambalaje bijuterie, și lumânări parfumate, cu rețete sofisticate.

Da, dar când vorbești despre asta, vorbești despre marile case de parfumuri sau de obiecte home and deco. Și, fiind foarte mari, ele colaborează cu artiști și da, în cazul lor putem vorbi despre un manager care gândește businessul și artiști care gândesc designul. Eu nu sunt în categoria asta, nici nu știu dacă voi ajunge așa de departe, pentru că este imensă această industrie iar eu sunt foarte mică pe lângă cei consacrați.

Cum ai pornit Cup and Candle by Oana Botezatu?

Din întâmplare. Pe atunci cred că lucram amândouă la reviste. Eu eram la Marie Claire și țin minte că primele teste le-a început prin 2012. Nu aveam de gând să fac asta, numai că m-a împins de la spate Eugen, soțul meu. Cred că eram de fapt gata să fac ceva doar ca să văd dacă îmi iese.

Dar de asumat, mi-am asumat businessul prin 2016. Până atunci era sezonier, mă ocupam de pagina de Facebook doar de Paști sau de Crăciun. Lumânările, am observat, erau în acele momente foarte potrivite pentru cadouri. Era foarte la început ceara din soia și la noi, dar și în lume, și mai exista doar un singur producător de lumânări de soia la noi, dar nu erau parfumate.

Ce a fost greu?

Partea de comunicarea a brandului a fost foarte grea. Noi, când am început să facem lumânări, am început să și vorbim despre asta în România.

Mergeam pe la târguri și oamenii se opreau curioși și întrebau ce este în în ceștile acelea frumoase vintage. Și le povesteam despre ceara de soia, aprindeam lumânările, le arătam ce și cum. Era o întreagă prezentare, pentru că nu înțelegeau ce fel de soia folosim, cea din crenvurști?:) Deci partea cea mai grea a fost să vorbim despre ceea ce facem.

Oricum este greu să vinzi ceva, orice, mai ales în online, și mai ales ceva nou. Românii sunt destul de sceptici. Și-au luat țepe destul de des și nu mai au încredere. Dar noi nu ne-am propus să dăm „un tun”. Nu a fost genul acela de business. Nu mi-am propus să te conving pe tine, Cristina Stănciulescu, să cumperi de la mine 5 lumânări și după aceea să nu mă mai intereseze. Ci mi-am propus să revii sau, dacă nu vrei tu lumânări, să poți povesti prietenelor tale despre lumânările pe care le-ai descoperit la Oana Botezatu.

A funcționat tactica asta?

Da, deși noi am mers intuitiv pe  această cale, nu am aplicat vreo strategie de business citită prin cărțile de marketing. Eu sunt jurnalistă, soțul meu este avocat, nu am studiat marketing.

Sunt 9 ani de când ați început!

Da, se fac 9 ani în vară.

Există rutină în munca ta?

Da, e cea legată de produsele de sezon: sărbători, luna martie, ziua femeii, etc. dar este un fel de rutină despre care eu știam din industria glossy, de la reviste. Știam despre colecțiile de modă sau de beauty, cum se lansează, când, cum se lucrează la ele, cum se folosește moodboardul, culorile sezonului, etc, și am îmbinat toate acestea cu munca mea cotidiană.

Eu am lucrat mult la cotidiene, și la Adevărul, și la Evenimentul zilei și de acolo am luat cu mine în antreprenoriat atenția la context. Context înseamnă de exemplu că un anume parfum se vinde vara, un altul iarna, un altul când plouă, una este lumânarea de interior, alta de grădină sau de balcon…

Atunci când aleg un produs nou, mă gândesc că eu fac parte dintr-un tot mai mare care trăiește ceva. Și exact acel ceva încerc să-l surprind.

Cum te-a afectat pandemia?

Noi trebuia să avem primul nostru eveniment mare pe 23 martie, an pandemic 🙂 S-a anulat evenimentul cu două zile înainte să se întâmple. Era totul stabilit, cu cateringul pus la punct, cu tot.

Atunci voiam să lansăm colecția lumânări #pecuvânt: dorul, magia, și așa mai departe. Gândisem aceată colecție încă din luna ianuarie, dar s-a potrivit apoi uimitor în contextul pandemiei, când oamenii au stat departe unii de alții, adaptându-se la un nou stil de viață nou.

Și, deși am păstrat conceptul colecției, modul de comunicare al ei s-a legat strict de ceea ce trăiam cu toții. Antreprenorul din mine spunea „vezi că ai blocat mulți bani în colecția asta și te bazai pe niște vânzări”, în timp ce omul din mine spunea „ai grijă, când vorbești despre afacerea ta să nu uiți ce trăim”. (Eu nu am separat niciodată Cup & Candle de Oana Botezatu. De aceea și brandul meu este super asumat).

Am schimbat deci modul în care am comunicat și am și spus atunci că nu mă aștept să vând lumănările, pentru că știam prin ce treceam eu, sora mea era atunci în zona roșie din Italia. Și oricum era ciudat să vinzi… lumânări în perioada aceea…

Revenind, am lansat colecția din atelier, online pe facebook, a fost primul meu live pe facebook, de asta și începe cu niște bâlbe:) Le-am povestit oamenilor despre colecție și s-a potrivit cu toată situația care era în jur, astfel încât exact acele cuvinte erau cele mai des folosite…

Lumânarea „dorul” a fost sold out într-o săptămână! Deci da, am vândut lumânarile, dar contextualizat. Iar ultima lumânare pe care am vândut-o a fost în octombrie, deși era programată pentru decembrie, cu „îmbrățișare”.

Atunci când aleg un produs nou, mereu mă gândesc că eu fac parte dintr-un tot mai mare care trăiește ceva. Și exact acel ceva încerc să-l surprind. Și, după ce ne-am vaccinat, ne-am întâlnit cu prietenii noștri și am constat că până și îmbrățișările s-au schimbat alături de multe altele și exact aceste lucruri am încercat să le transpun în Cup & Candle...

Cum ai ales cărțile și citatele din colecția #Dincărți?

Mereu am vrut să fac asta, adică să folosim acele cărți care mi/ne-au plăcut. Dar am lăsat ideea asta la dospit, ca multe idei pe care le am. Și știu exact unde eram când am luat telefonul și i-am scris Cristianei Andrei, care are un cont de instagram foarte fain în care prezintă cărți.

Eram în drum spre vacanța noastră la munte, când i-am scris Cristianei întrebând-o dacă vrea să facem colecția asta, pentru că voiam să-mi validez alegerile, dar și să lucrez cu cineva care pe nișa lui e foarte bun. Și mi-a răspuns imediat și mi-a spus da, hai să facem!

Când m-am întors din vacanță aveam deja pe mail ideile ei de cărți! Am discutat despre alegerile sale și am ajuns chiar să asociem cărțile cu diverse parfumuri! Prima listă avea 26 de cărți, deocamdată am lansat 8, mai avem idei, dar nu mai avem fonduri:), însă este o poveste pe care o vom continua.

Cum alegi parfumurile lumânărilor?

Parfumurile sunt produse de producători specializați în lumânări din ceară vegetală. Dar mi-am păstrat și eu o notă personală, lucrez cu 3 producători mari de parfumuri care au produsele lor, dar acolo unde pot aduce o notă personală, o fac. Nu pot schimba parfumurile lor florale, dar am libertatea de a combina anumite parfumuri cât mă pricep. Citesc despre ingrediente, mă informez ce note se pot combina și, în afară de aceste informații pe care le iau pentru fiecare colecție, restul fac „din ochi”. Eu și pâinea o fac „din ochi”.

Pur și simplu îmi dau seama dacă ceva merge sau nu merge. Am atelierul plin de lumânări-teste. În momentul în care torn ceara în reciepint îmi dau seama dacă parfumul este potrivit sau nu, dacă va mirosi așa cum îmi imaginez sau nu. Nu știu dacă este un talent sau pur și simplu o deprindere pe care am căpătat-o în timp.

Oana și familia ei

Ai avut frici?

Da, multe! Și mai am încă! De exemplu acum am o comandă mare, corporate, o comandă care ne bucură mult. Și îți mărturisesc că și atunci când împachetez o lumânare sau 450, am aceeași frică: dacă nu o să placă? Mă gândesc mai ales la omul care primește lumânarea, sau o cumpără, mai puțin la cel corporate care oricum  știe ce comandă.

Deci secretul business-ului tău… nu este un secret. Vorbim de emoției și onestitate.

Da, nu e niciun secret:)

De fapt, așa merge un business mic?

Mic, dar profitabil, avem profituri duble de la an la an, ceea ce ne ajută să ne menținem și să continuăm. Secretul, că tot vorbeam despre asta, este să crezi că poți greși și când greșești să-ți asumi că poți greși. Și mai e ceva: nici eu, nici Eugen nu suntem genul de persoane care, după o comandă de 1200 de lumânări să se relaxeze 2 săptămâni. Eu deja mă gândesc la comenzile pentru martie, avem niște lumânări joker pe care să le adaptăm, întreb oamenii ce ar dori…

Ai vrut să renunți?

Da, de multe ori, dar norocul meu este Eugen. Au fost multe colaborări de business care s-au împotmolit, sau multe lucruri care nu au ieșit cum am vrut, poate am avut eu așteptări prea mari sau greșite și de multe ori am vrut să mă opresc și să trăiesc din scris, pentru că pot face asta.

Dar… Știi? Când am început Cup & Candle, în afară de mine și de Eugen și, la drept vorbind mai mult el decât mine, nimeni nu credea că vom face ceva cu lumânările astea. M-am dus la un moment dat la o competiție de fonduri organizată de o bancă, fonduri care să susțină micile afaceri și m-am urcat pe scenă în fața unor oameni foarte buni în business și am început să spun povestea mea.

Aveam atunci mult mai puține produse, eram eu mai „mică” la creier și suflet:) în ceea ce privește afacerea mea și, când mă uit la înregistrare, îmi dau seama de ce nu am câștigat. Nici eu nu eram convinsă că merit banii ăia. M-a marcat atunci însă o întrebare: „deci ce faci tu, poate face oricine, nu?” Și nu am avut atunci răspunsul cel bun.

Și acum ce ai răspunde?

Aș zice: „da, dar nu ca mine!” Și în continuare cred asta. Iar în perioada asta, de când cu pandemia, foarte mulți oameni și-au pierdut joburile, sau au lucrat de acasă și și-au dat seama că, pe lângă ceea ce fac pentru serviciu, mai au timp să facă și altceva, de exemplu lumânări. Așa că piața a explodat.

Concurența te-a afectat?

Da. În bine. M-a stimulat să fac lucrurile și mai bine. Știu cine a lansat lumânarea „Dorul”, copie după a mea, sau alte imitații după ceea ce fac eu, dar asta mă ajută, pentru că nu-mi dă voie să încetinesc! Trebuie să vin cu ceva nou și idei am, slavă Domnului! Niciodată nu am stat să mă uit în gol și să spun că nu mai am idei!

Ți-e dor de reviste?

Da, dar mi-e dor de revistele așa cum le știam eu. De ziare mi-a fost cel mai dor, dar de acum 3, 4 ani am simțit că presa cotidiană se duce în jos…

Dar mai scrii?

Da, am primit un blog cadou de la Eugen după ce am născut primul nostru copil și am intrat în depresie post natală. Nu a fost o depresie diagnosticată, dar stăteam mereu în pijamale, mă spălam pe cap numai dacă trebuia, stăteam cu copilul în brațe de dimineața până seara… Și atunci acest blog m-a ajutat să rămân zdravănă la cap.

Ai întâmplări frumoase legate de lumânările tale?

Multe… Uite, avem puțini bărbați printre clienții noștri, dar sunt unii care știu că partenerelor lor le plac anumite lumânări de la noi. Și-mi aduc aminte de Alice, o clientă de-ale noastre care, de Crăciun și-a cumpărat niște lumânări pentru casă, iar sub brad a găsit o cutie cu lumânări cumpărate de iubitul ei… tot de la noi.:)

Lasă un comentariu:

Leave a Reply

Your email address will not be published.