Alina Rachieru : "Dacă nu avem încotro, vom aduce forță de muncă din Bangladesh!"

Alina Rachieru

Alina Rachieru este creatoarea brandului de cămăși Pineberry. Are 120 de angajați și o cifră de afaceri de 2 milioane de euro. Are 37 de ani, a terminat Științe Politice și un master în Resurse Umane. Ar fi putut lucra în Parlament, dar a ales munca într-o bancă. A lucrat în City Bank pentru 10 ani în private banking. Spune că e foarte interesantă experiența dintr-o corporație americană și că asta a ajutat-o foarte mult, pentru că a  învățat ce înseamnă  „client service”. I-a plăcut mult munca în corporație, lucru pe care nu îl aud prea des. Și nu ar fi plecat din multinațională, dar a rămas însărcinată, lucru care i-a schimbat complet viața. Și… de la private banking a ajuns la producția de cămăși pentru 4.000 de clienți.

A cui a fost această fabrică din Oltenița?

A soțului meu, a familiei lui, de peste 20 de ani.

Ce făceau aici?

LON. Ceea ce facem și acum, în cea mai mare parte.

Și cum ai ajuns să faci asta?

După ce am născut, simțeam că stau degeaba, simțeam că pierd timpul. Și soțul meu mi-a spus să vin la fabrică și să fac ceva – de exemplu o colecție de cămăși -, pentru că oricum și când eram în bancă colegii mei îmi cereau să le fac cămăși. Și așa am început. Asta era prin 2009. Pe atunci ceea ce găseai în materie de cămăși nu era prea ofertant. Găseai modele basic, de cele mai multe ori banale. Și am început să mă gândesc la tot felul de modele mai vesele, personalizate și cu personalitate. Când intram în depozitul de materiale mă simțeam ca un copil în camera cu jucării. Și am făcut două colecții: una pentru femei și una pentru bărbați. Și m-am dus la foștii mei colegi și în 2 săptămâni am rămas fără nicio cămașă.

Câte ai făcut atunci?

Vreo 40 la început.

Apoi?

Apoi acești colegi și-au anunțat prietenii din alte bănci. Și am început să primesc telefoane.

Asta înseamnă să te poziționezi pe o nișă?

Eu am pornit din nevoia mea. Nu am început cu un business plan, ci dintr-o joacă și o nevoie pe care eu am identificat-o. În corporații e nevoie mereu de cămăși. Mai mult, corporatiștii nu au timp să meargă la cumpărături, că așa eram și eu. Terminam seara târziu, mergeam la birou dimineața devreme… Colegele mele spuneau mereu că s-au săturat de aceleași veșnice cămăși albe sau bleu. Și atunci am inventat acest concept de a merge la oameni acasă sau la birou. Căci online îți este greu să îți dai seama dacă o cămașă îți vine bine sau nu. Și atunci m-am gândit: cine să facă asta? Cine să-mi prezinte mie cămășile mai bine decât mine? Și asta am făcut un an de zile. Mergeam la ei, probau, și apoi le spuneam că din acel moment pot cumpăra online modelul care le stă bine, pentru că tiparul nu se va schimba.

Și asta a mers până cînd?

Până când mi-am dat seama că nu mai e o joacă. Că trebuie să se schimbe într-un business în adevăratul sens al cuvântului și să decid ce vreau să fac: să mă întorc la bancă sau să rămân la fabrică, fiindcă am încercat să le fac pe ambele și n-a mers. Soțul meu mi-a spus la un moment dat „iubita mea, alege ce vrei să faci, pentru că nici eu, nici copilul nu te mai vedem. Hotărăște ce vrei să faci!”. Și atunci am decis să rămân în fabrică.

Cum ți-ai crescut baza de clienți?

Clienții au venit singuri și numărul lor a crescut prin word of mouth. Nu am avut nevoie de idei de marketing, pentru că din acest word of mouth am ajuns la 1.000 de clienți. La un moment dat nu mai puteam face față comenzilor în primii 2 Ani. A fost greu, pentru că nu aveam logistica prea bine pusă la punct pentru conceptul pe care îl aveam, acela de magazin care vine la tine… Și atunci mi-am luat un om de vânzări, pentru că eu trebuia să stau la fabrică să urmăresc colecțiile, să merg la târgurile internaționale, să am contact cu furnizorii de țesături din Italia, Olanda, Spania. Îi aveam în cataloage, dar voiam să am eu contact cu ei, să-i cunosc.

De unde „Pineberry”?

Numele a venit acum 5 ani, când prietena mea, Andra Oprișan, care lucra la Londra pe partea de branding la o companie foarte importantă, mi-a zis că trebuie să fac ceva cu brandul meu. Și așa a apărut Pineberry, care este de fapt un fruct hibrid creat dintr-o combinație de căpșună și ananas. Este o căpșună albă cu gust de ananas.

Da? Nu știam! Și de ce ți se potrivește?

Pentru că acesta este și tipul nostru de business: e de familie, îmbinând experiența de peste 20 de ani a socrului meu, cu spiritul tânăr al meu și al soțului meu. Apoi, cămașa în sine este un produs clasic și de când lumea, dar a noastră este una căreia i-am adus elemente modern de design.

Ca orice antreprenor în România zilelor noastre, bănuiesc că ai probleme cu forța de muncă…

Da. În orașul nostru, în Oltenița sunt mai multe fabrici, nu numai a noastră. Sunt 3 mari plus altele mai micuțe.

Și există o școală de meseriași?

Da, dar… tinerilor de azi le este rușine să lucreze într-o farică. Preferă să meargă la o facultate privată din București, să ia o diploma de manager cu care nu  fac nimic, vin și cer telefon și mașină… Și eu le spun că le dau, dar îi întreb ce știu să facă. Și când nu răspund nimic, le spun „hai să o luăm de la început!”. Dar nu avem nevoie doar de tineri care să lucreze la mașini, ci avem nevoie de tineri care să știe engleză, să poată ține legătura cu furnizorii sau cu clienții.

Și de unde îi iei?

Cu greu îi atragem, pentru că au și partea de ajutor social. Sunt mulți asistați sociali. Mare parte din forța de muncă pe care o avem acum este de pe vremea când s-a deschis fabrica. Dar aceste femei vor ieși la pensie! Și atunci ne gândim că, dacă nu avem încotro, vom aduce forță de muncă din Bangladesh! Așa a făcut și o fabrică din Brăila, a adus 100 de oameni din Bangladesh, pentru că deși sunt români fără job, ei nu vin să muncească.

Care sunt problemele unui antreprenor azi?

Cele legate de personal și taxele la stat.

Ce ar trebuie să se întâmple ca un antreprenor să fie fericit?

Taxe mai mici și nu ceea ce s-a întâmplat acum cu creșterea salariului minim de 3 ori în ultimii 3 ani. Ca exportator cum sunt eu, nu pot crește în același ritm prețurile. Pănă la urmă, știi cum e: dacă statul ar controla mai mult ajutoarele sociale, adică ar verifica mai exact cine și cum le ia, atunci oamenii ar fi nevoiți să accepte să muncească.

Câți clienți ai?

Cam 4.000.

Și te mai duci la ei?

În București da, se duce colegul meu. Eu nu vreau să renunț la acest concept. Fiindcă, deși am un produs mass market, vreau să ofer servicii de lux.

Vinzi doar online?

Da. Pe www.pineberry.ro

Există și un element fashion pe care vrei să îl impui modelelor tale?

Marea parte a produselor noastre se adresează corporatiștilor, dar avem și mici colecții care se îndreaptă spre altă zonă: cum este cea realizată cu Noemi Meilman. Vorbesc despre „cămașa de vacanță”, care are printuri reprezentative în fiecare an. Anul trecut a fost cu palmieri și plajă, acolo unde a călătorit Noemi, iar anul acesta ne-am gândit să facem două modele statement: una cu Dirty Dancing, fiindcă anul acesta se împlinesc 30 de ani de când acest film ne-a răvășit inimile, iar a doua cu Streets of Love, statement pentru LGBT.

Aceasta este o nișă? Colaborarea cu un designer?

Mi-ar plăcea ca oamenii să știe că la Pineberry se pot găsi cămăși pentru birou, dar și pentru a ieși seara la un cocktail sau pentru vacanță. Aș declina cămașa pe toate planurile pe care aș putea.

Ce a fost greu și ce a fost spectaculos în acești 7 ani?

Eu sunt o tipă pozitivă și văd mereu partea plină a paharului, de aceea tot ce a fost greu, a fost și frumos. Mi-a fost greu, de exemplu să-mi dau seama cum să gestionez un business de haine. Cum să ajung la cât mai mulți clienți, cum să mă fac cunoscută, fără să investesc prea mult în imagine, pentru că eu sunt mai chibzuită de felul meu. Așa că am ales să merg la cursuri, să ascult specialiști în marketing, am vrut să aflu din experiența lor. Am început cu un curs la Adrian Oianu, am vrut să văd cum gândește un designer, apoi au urmat cursurile de la Naked PR pe care le-am urmat vreo 3 ani la rând unde am întâlnit oameni de business, de fashion, de social media. Așa am început și colaborarea cu Noemi. Aceste cursuri mi-au deschis multe uși și mi-au deschis mai ales aria de networking.

Și ce a fost spectaculos?

E spectaculos când mă întâlnesc cu diverse persoane la evenimente sau pe stradă care îmi poartă cămășile. Am întâlnit persoane despre care doar citeam în reviste, cu care am făcut cunoștință, care au aflat despre mine și care mi-au apreciat produsele!

Ce sfaturi ai pentru tinerii antreprenori sau pentru cei care vor să se lanseze în business?

Le-aș recomanda să-și înceapă experiența într-o firmă. E foarte greu ca la 20 de ani să începi ceva pe cont propriu. Pe mine munca într-o corporație m-a ajutat enorm să îmi structurez munca, gândirea, ideile pentru businessul meu. Fără această experiență aș fi dat greș. Deci ei ar trebui să muncească pur și simplu 5 ani de zile undeva fără nicio pretenție. Fără motivații materiale, că nu acestea sunt importante la început. Eu, de exemplu, m-am programat vreo 6 luni la interviuri. Și mă duceam ca să văd cum se conduce un interviu, ce se întâmplă acolo, așa încât atunci când am ajuns la City Bank, am trecut interviul foarte ușor!

Ce spun oamenii din fabrică despre tine?

Că sunt drăguță, pentru că nu-i stresez foarte tare!

Foto: Mihail Seidner

Lasă un comentariu:

Comments are closed.