#prieteniiverziaidianei (9): Despre Philodendron Pink Princess și alți demoni

#prieteniiverziaidianei (9): Despre Philodendron Pink Princess și alți demoni
Ea este Diana Pop și are o pasiune: creșterea și îngrijirea plantelor. Scrie în fiecare săptămână pe #peopleperson despre asta.

 

Pink Princess este, cred, prima plantă rară/ super dorită/ scumpă, pe care mi-am cumpărat-o.

Se întâmpla în martie, anul acesta, într-o zi în care mi-a apărut în search tab-ul din Instagram această plantă superbă, cu frunzele pline de pistrui roz bubble gum. Ba una dintre ele – pe jumătate roz, acest roz dement de gumă de mestecat – m-a hipnotizat. Am stat și m-am uitat ceva vreme ca curcă-n lemne și am hotărât că trebuie să am planta aia, altfel aș fi murit.

I-am scris pe Instagram tipei care avea contul pe care publicase postarea și femeia mi-a trimis prețul. Am icnit nițel, erau cele mai scumpe 8 frunze pe care le-aș fi cumpărat în viața mea, motiv pentru care am stat și m-am gândit vreo două săptămâni dacă să o cumpăr sau nu, mai ales că taman ce începuse carantina și nu știam sigur cum ar fi ajuns de la Cluj la București.

Mă rog, după aceste săptămâni în care nu mi-a stat mintea decât la ea, am hotărât că tre’ s-o cumpăr și o săptămână mai târziu, era mândra posesoare a unui Philodendron Pink Princess. A ajuns la mine într-o stare perfectă și așa arăta:

Dar, pe cât de superbă era frunza aia aproape jumate roz, pe atât de rapid a dispărut, împreună cu altele două, ronțăită nu știu exact de cine- motanul Sven sau câinele Kimchi. În realitate, cred că a fost muncă în echipă, Sven le-a rupt și le-a aruncat pe jos, de unde le-a adunat și le-a morflăit bine Kimchi Poc, care în urma acestui festin s-a ales, desigur, cu o cufureală.

Am crezut că mor când am găsit pe jos resturile mestecate și băloșite, nici nu știam ce să fac mai întâi- să-i cert că mi-au ros planta sau să fug repede cu ei la veterinar, lucru știut fiind acela că philodendronii sunt plante toxice pentru animale. Mă rog, overall au supraviețuit toți: și planta și animalele.

Revenind la Pink Princess, e important puțin background:

Practic este un aroid cățărător, cu frunze cerate de culoare verde, stropite față/verso cu pete albe/ivorii și roz dement, având marginea limbului și pețiolul roșu/roz burgundy, care trăiește în Columbia, acolo unde ajunge la maturitate la 3-6m înălțime.

Frunzele își schimbă forma și mărimea pe măsură ce planta se maturizează, dimensiunea uneia putând ajunge până la 40 cm. Fapt pe care pot să-l confirm- dacă primele frunze ale prințesei mele erau mici și lunguiețe, ultimele au o formă de inimă mult mai bine definită și sunt și mult mai mari.

De exemplu, aceasta este una dintre primele frunze cu care a ajuns la mine acum 7 luni. Și când a sosit rozul de pe verso era ivoriu, între timp, pe măsură ce s-a maturizat frunza, și-a schimbat culoarea în roz-gumă-de-mestecat.

Și așa arată una dintre cele mai noi frunze:

Care această ultimă frunză, după cum puteți observa, e sublimă dar variegația roz lipsește aproape cu desăvârșire. Iar treaba asta cu variegația este fix ce o face atât de dorită; nimeni nu vrea un Philodendron Pink Princess reverted, adică o plantă care scoate frunze normale, verzi. Motiv pentru care evident, toți fericiții posesori de prințese roz-bombon au răscolit internetu’, căutând sfaturi despre cum îi pot crește nivelul de variegație.

Evident, am făcut și eu același lucru:) și, după multe ore de săpat interneții, am simțit că am început bou și am terminat vacă.

Practic informațiile găsite sunt destul de contradictorii.

Unii botaniști spun că Pink Princess este un hybrid de Philodendron erubescens, realizat în anii ’70, dar n-am găsit pe nicăieri mai multe informații. Totuși, teoria asta cu planta hybrid are avantajul că îți dă voie să visezi: dacă e așa, atunci gradul de luminozitate a locului încare o ții îi influențează direct gradul de variegatie. Practic, cu cât are mai multă lumină indirectă (adică să nu bată soarele direct pe frunze), cu atât produce mai mult roz.

Dar mai există și teoria că ar fi, de fapt, o plantă crescută din culturi celulare, în Australia. Asta înseamnă că nivelul de variegație al plantei este scris în AND-ul ei, fapt care face inutilă expunerea ei la o sursă mai bună de lumină indirectă sau hrănirea cu fertilizatori. În cuvinte mai puține- fiecare plantă deține același potențial de variegație, orice ai face. Dar teoria asta îți dă șansa să visezi că, pe măsură ce planta se maturizează, va scoate frunze cu un grad din ce în ce mai ridicat de variegație. Și că, hopefully, vei ajunge într-o zi să ai un Philodendron Pink Princess care să arate ca cele de pe Pinterest, desigur:)

Totuși lipsa asta de informații concrete și roller-coaster-ul de emoții prin care trece fiecare posesor de Pink Princess la apariția unei noi frunze nu au reprezentat niște motive suficient de importante cât să-i scadă hype-ul. Ba dimpotrivă, sunt cel puțin la fel de căutate și prețurile lor s-au dublat, practic, în ultimele 6 luni.

Și, că tot scriam mai sus despre roller-coaster-ul de emoții, acum tocmai ce sunt într-o perioadă în care atârn agățată de ușa cabinetului-seră Ikea, așteptând să se deschidă frunza asta care promite cel puțin o pată mare și roz:

La fel i-am cântat din balalaică și acestei frunze chinuite, care ar fi fost perfectă dacă n-ar fi apărut într-una din zilele alea caniculare de august, umiditatea scăzută din aer fiind motivul pentru care a ieșit (și a rămas) atât de șifonată:

De când am montat cabinetul-seră, prințesa trăiește înăuntru că o regină:), plasată sub un neon de acvariu, umiditatea în interior fiind de 70-75% de când am sigilat lateralele ușilor cu bandă adezivă. Și, evident, dă frunze noi într-o veselie. Planta mea a dezvoltat două tulpini din cutting-ul inițial și fiecare tulpină dă câte o frunză nouă la fiecare 10-12 zile. De când e în cabinet, o ud mai rar, odată la două-trei săptămâni, dar pe vremea când nu-l aveam și stătea în apropierea unei ferestre, o udam după ce se uscau primii 2-3 cm de pământ de la suprafață. Partea tare e că de când o țin în cabinet, i-au crescut foarte mult rădăcinile aeriene, unele dintre ele deja s-au agățat de moss pole-ul pe care i l-am montat pentru extra suport.

Este o plantă super ușor de îngrijit și poate trăi foarte bine indoor câtă vreme nu e ținută în soare direct și are un grad de umiditate a aerului decent, de măcar 50-55%. Lucru ușor realizabil fără investiții într-un umidificator (deși e aur la casa plantatorului), cu ajutorul Sfântului Fâs. Pe care, iarăși, dacă n-ai ajuns la Ikea să-ți cumperi unul special pentru plante, îl poți face dintr-o sticlă de soluție pentru curățat geamurile, foarte bine spălată înainte, pe care o umpli cu apă cristalină de la chiuvetă.

Și vestea bună este că există, as we speak, câteva exemplare disponibile online pe secretgarden.ro. Vestea mai puțin bună este că plantele disponibile sunt foarte tinere și au un nivel scăzut de variegație, deci cei care visează la frunze pătate cu pete mari roz-gumă-de-mestecat vor avea o dezamăgire.

Mă rog, vedeți voi:) Ne auzim săptămâna viitoare, că iar am scris un foileton, dar nu zic gata fără să mai pun aici o poză cu prințesa mea roz, așa cum arată acum:)

 

Lasă un comentariu:

jooble