Munca de acasă e frumoasă, dar îngrașă

Munca de acasă e frumoasă, dar îngrașă

Mai ales dacă ai tot felul de goodies prin frigider… Nu știu voi, dar eu, de când muncesc mai mult acasă, am și pus niște kilograme în plus de care, jur, chiar nu aveam nevoie.

Stau o oră în fața computerului, scriu sau scotocesc netul, după care mă ridic și merg în bucătărie. Fac o cafea și deschid într-o doară frigiderul. Iau ceva… o bucățică de brânză sau un mițifelnic, orice, înainte să mă așez din nou la birou.

După o altă oră mă ridic așa, de oboseală, mai dau o tură prin casă și, nu știu cum, ajung iar în fața frigiderului. Îl deschid de parcă în ora care a trecut, cineva a mai pus ceva în el și mă aștept la o surpriză. Care nu apare. Așa că îmi iau niște ceva și altceva…

În ora următoare frigiderul este deschis din nou, că doar e prânzul. Mănânc ceva de prânz (eu zic că puțin) și apoi trec la treabă. Și așa decurge ziua mea între birou și frigider, mestecând ceva, bând ceva, gustând ceva.

Nici nu-mi dau seama când se face seară… În ritmul ăsta am mai pus câteva kilograme peste cele pe care le aveam deja în plus. Nu vorbesc aici de felul în care arăt, nu m-a interesat în exces acest aspect vreodată, ci de felul în care mă simt.

Bolile cardiovasculare și metabolice apar tot așa, de la oră la oră și, deși știu asta la nivel rațional, la nivel emoțional nu am integrat informațiile nici până acum.

Așa că am făcut un plan de soluții/rezoluții & chestii

  • Nu mai încarc frigiderul cu mâncare, mai exact cu amuse bouche stuff… dacă voi găsi doar mâncare gătită, nu voi pierde timpul să o încălzesc, voi renunța și așa voi putea sări peste obiceiul toxic de a „ciuguli”.
  • Nu mai lucrez de acasă zilnic- asta mă va salva sigur!
  • Musai să merg la sală seara după ce toată ziua am stat pe un scaun, sau canapea, sau în pat. Ah, lucrul din pat este cel mai dăunător, am uitat să vă zic! Înconjurată de agende, pixuri, telefoane, cărți, cu laptoul pus pe un suport special, mă scufund în cea mai dulce nemișcare fizică, în care doar mintea merge fără să gâfâie … STOP! Asta trebuie să înceteze😊
  • Să apelez la voință: s-a diminuat, dar va crește dacă e antrenată
  • Să scriu pe hârtie, în jurnal, ce nu trebuie să fac, descarcând astfel gândurile negative și să mă uit pe cele scrise atunci când mă fac că uit…

Nu e simplu, pandemia și schimbarea asta a paradigmei muncii ne-a dat peste cap cu totul. Adaptarea este grea, deși am crezut că va fi mai rapidă și mai simplă…

Lasă un comentariu:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *