Un an de #peopleperson

Un an de #peopleperson

Nu știu cum a trecut acest an de când am început proiectul meu și numai al meu, blogul, siteul, platfoma peopleperson.ro, sau cristinastanciulescu.ro.

Mi-a fost mereu teamă să lucrez pe cont propriu, să mă dedulcesc la lucrul de acasă, să îmi fiu propriul șef (știu ce fel de manager sunt, dar nu și pentru mine, asta am testat-o abia de un an încoace).

Am ezitat, pentru că toată viața am lucrat într-o altă formulă de angajare. Am făcut numai ce mi-a plăcut, am muncit numai în locuri faine și am cunoscut mulți oameni minunați, angajată fiind undeva.

Dar proiectul acesta îmi zumzăia în cap de mult și una, două tot la el mă gândeam. E greu să fii freelancer, e greu să nu mai spui sunt „Cristina Stănciulescu de la…”

A trebuit să devin Cristina Stănciulescu și punct. M-am lovit de mine însămi, când am început blogul, ca de o străină. Cine sunt eu, eu cea care am fost mereu cu gândul la ceilalți? Habar nu aveam. Scriitura glossy și de pr m-a influențat foarte mult, am scăpat cu greu de luciul frumos de revistă (acum chiar și tonul revistelor s-a schimbat, lumea s-a schimbat, valorile sunt altele).

Am avut mereu tendința de a vedea frumosul din orice. Dar am constatat pe parcurs că nu e de ajuns. Trebuie să și folosesc acest frumos pentru a schimba lucrurile.

Încerc prin interviurile mele- și prin ceea ce scriu, în general- să hrănesc sufletele care au nevoie de empatie, să provoc mințile celor care au nevoie de idei și să motivez personalitățile celor care au nevoie de modele.

Eu nu sunt un model. Nu am fost niciodată. Nu mă consider nici măcar influencer. Sunt un om care încearcă să fie, să înțeleagă și să contribuie. Cam astea sunt verbele mele. Am scris reviste, am făcut radio, mi-am spus opinia și m-am simțit împlinită.

Într-un an m-au citit 400 000 de unici. Nu e o cifră mare, nu e o cifră mică, este o cifră care mă responsabilizează.

Am scris 108 interviuri, pe lângă sutele de opinii/ experiențe.

De acum numărul lor se va mări. Voi intra în cel de-al doilea an al existenței acestui site și viteza lui va crește. Am testat, m-am testat, acum știu ce pot și cât pot.

Și mi-am dat seama că tentațiile sunt multe și că munca de acasă trebuie să presupună o disciplină ca la birou. Cum spunea Mimi Brănescu în interviu, mă apuc de scris ca la job, cu pauză de masă, cu ritm constant, că altfel nu mă voi putea plăti la sfârșit de lună.

Nu e ușor să fii tu cu tine, trebuie să te simți, să te placi, să-ți cunoști limitele, să nu te minți, să nu păcălești, să nu te înfumurezi de vreun succes, să nu te dispere eșecul, să nu-ți fie frică și să ai curajul propriului eu.

Scriu toate acestea că poate au importanță pentru cineva care vrea să urmeze același drum.

Lasă un comentariu: