Am impresia, de câteva luni, că s-a stricat ceva în lume, că e ceva toxic în aer. Oriunde te întorci, dai de un nebun care vine cu o idee sau cu o amenințare. Peste toate bat niște vânturi ca acelea de foc care fac scrum una dintre cele mai bogate zone din Statele Unite, țară care se pare că este complet neputincioasă în fața acestui dezastru, exact ca orice altă țară din lumea asta când natura își arată mușchii.

Mi se pare că s-a stricat ceva și pe aici. Suntem o țară fără președinte pentru încă o jumătate de an de acum încolo și nu văd că ar exista vreun candidat de luat în seamă și toți aleargă și se agită ca găinile fără cap, de când cu haosul alegerilor din noiembrie…

Nici dacă privești peste Europa așa, de la balcon, nu prea vezi, chiar în țările cu democrație veche, niște personalități care să-ți ridice pălăria de pe cap.  E o criză de oameni, dar și de idei. Este un blocaj care anunță vremuri pentru care nu știu dacă suntem pregătiți.

Peste toate, faptul că acum putem scrie absolut orice în social media (că Zuck a zis că desființează serviciul de verificare al mesajelor și postărilor) și ne putem exprima despre oricine oricum, fără consecințe, nu pare că va rezolva lucrurile, ba chiar le va inflama și mai tare.

S-a stricat ceva. Un echilibru sau o anume stare de fapt care părea în control. S-a stricat societatea sau trăim doar începutul acestei alterări? Oamenii din jurul meu nu par prea optimiști, dar n-au ajuns nici teribil de pesimiști. Sunt, mai degrabă, circumspecți. Eu… nici atât. Rămân doar la nivelul de constatare a faptului că mojicia, obrăznicia, lipsa de educație, mizeria morală și impertinența unor figuri publice se adună cu viteză în borcanul cu murături stricate ale omenirii…

Și parcă bate un vânt de foc și pe aici, prin partea asta a noastră de lume, care pârjolește logica și bunul simț. Pentru că nici pe noi nu ne ocolește nebunia și manifestarea ei plenară a avut loc zilele trecute când, fratele Tate, cel cu mai mulți mușchi, a spus că face parte din noua soluție pentru viitorul omenirii, în contextul în care lumea vestică a eșuat.

Așa că își dorește să devină premierul Marii Britanii și, mai știi? Poate chiar va fi! Și atunci, noua ordine socială va fi mai bună, cu el și prietenul lui, americanul „great again”, în fruntea lumii. Iar dacă această lume nu va înțelege ce are de făcut, atenție!, „va trebui să fie obedientă”. Altfel, ce? N-a dus amenințarea mai departe. Adică, dacă nu va fi obedientă, ce va fi? Ah, și a adăugat că presa a murit și că, de acum, el este presa. Năucitor.

Vă spun. S-a stricat ceva… E ceva în aer, în mințile și sufletele oamenilor care nu mai funcționează după mecanismele cunoscute, verificate și aprobate de Departamentul Uman  de Calitate.