O seară frumoasă alături de oameni faini se trăiește din ce în ce mai rar zilele astea. Nu de alta, dar avem atâtea griji sau îngrijorări, reflexe de apărare și de izolare, încât nu ne mai simțim așa de bine oriunde, oricând, cu orice prilej, eu cel puțin așa cred.

Au reînceput evenimentele timid, desigur, și am decis, bazându-mă pe ceea ce făceam înainte de pandemie când alergam dintr-un loc într-altul doar ca să bifez invitațiile și prezența, să nu mai procedez așa. Nici cel care organizează și nici cel care este invitat nu cred că au o mare satisfacție din fuga asta cu lista în mâini și cu taxiul la ușă gata să zboare spre următoarea adresă.

Evenimenul organizat de Teilor, #theexceptionalyou, dedicat femeilor excepționale (asta a fost tema serii) a fost o experiență care mi-a plăcut mult pentru că a avut tot ceea ce un eveniment reușit ar trebui să aibă: companie plăcută, lume puțină și atent selectată, echipa brandului venită toată să întâmpine oaspeții, surprize dezvăluite frumos, diamante expuse într-o sală separată față de cea dedicată cinei, unde un membru al echipei Teilor prezenta perfomanțele și  fun facts legate de aceste pietre nemuritoare și atât de dorite și, nu în ultimul rând, un concert susținut de Irina Baianț (frumoasă voce!)

Muzică, diamante, un somelier care a prezentat câteva vinuri dintre care am remarcat unul cu eticheta realizată de Horațiu Mălăele, iar pe altul, care numește „1000 de chipuri” l-aș fi luat acasă.:)

Am râs, am povestit, am avut alături de mine pe câteva dintre colegele mele din a #cinceaputere.

Am plecat acasă cu sentimentul că evenimentele realizate intern sunt mai reușite uneori pentru că oamenii firmei pun foarte mult suflet în ele. (asta făceam și noi cu petrecerile VIVA!)

Și am mai simțit ceva… Că viața e liniară, se duce spre un final evident și că nu are, exact așa cum spune Ricky Gervais, „sequel”… Și că am voie să zâmbesc atunci când se spune un lucru frumos despre mine, nu e cazul să mă aricesc când primesc un compliment sau când mi se transmite un cuvânt de laudă.

Lauda mă irită deseori, mă sperie cumva și are un efect astringent asupra mea, pentru că eu nu cred câtuși de puțin că sunt excepțională sau mai știu eu cum, dar am zâmbit ascultând-o pe @emmadelazu, cea care a susținut prezentarea serii (și care a fost o revelație pentru mine), spunând că „excepțional” înseamnă doar… să fii, doar să te trezești dimineața și să încerci să faci cât poți de mult și de bine fără să pui presiune și că excepționale sunt femeile care rezolvă atât de multe lucruri în familie, în viețile lor profesionale, care reușesc nu neapărat să aibă succes așa cum se înțelege el azi, cât să reziste cu „capul deasupra apei”. Să nu se înece în valurile pe care ea însăși și le ridică în față.

„Ia-te așa cum ești, acesta a fost lait motivul serii, că oricum ai fi, ești excepțională.”

Și arătați-mi mie pe cineva care nu ar pleca acasă după un asemenea mesaj cu zâmbetul pe buze.

Pentru că, în fond, care este rostul unui eveniment reușit? Să ai o seară excepțională.