Am început anul mai odihnită. Cum am reușit? Simplu, pe principiul „pauzele lungi și dese, cheia marilor succese” am luat o pauză. De la tot, dar mai ales de la social media.

Am terminat anul cu creierul făcut pane. Nu mai puteam înghiți nici măcar o informație și nici nu mai aveam putere să îndeplinesc vreo sarcină, ca să nu zic task😊

Am decis că gata, e momentul să trag pe dreapta, ceea ce am și făcut. Am dormit mult, am fost mai zgârcită cu postările și, cu orice risc, am renunțat să scriu pe blog pentru o perioadă.

Nu neapărat activitatea intelectuală m-a dat gata, că asta nu are cum să se întâmple, ci stresul și zgomotul. Prea multă poluare sonoră în jurul nostru și multă, foarte multă agresivitate.

Nu mai pun la socoteală stresul din perioada de alegeri când mi s-a făcut rău fizic…

Dar să nu-mi pierd ideea. Am renunțat un pic la social media, ceea ce mi-a adus mai mult timp. Parcă ziua nu s-a mai scurs așa de repede. Am avut timp chiar să și gătesc, ceea ce nu a însemnat că a și mâncat cineva din ceea ce am produs eu. Nu de alta, dar am un competitor în casă cu muuuult mai calificat decât mine. Iar atunci când pe masă se află operele lui de artă (la soț mă refer), postez cu recunoștință sub haștagul #candgatesteel.

Am avut timp să citesc și voi scrie despre cartea care m-a răvășit, la propriu.

Am avut timp în general, cam asta a fost prima concluzie.

În al doilea rând, am dormit după amiaza. Eu nu știu dacă voi știți ce dulceața are somnul de după amiază în vacanță, altminteri nu sunt o somnoroasă, cel puțin nu în timpul zilei… dar senzația aia când te trezești și nu prea știi unde ești și ce oră este, nu se compară cu nimic. La început poate fi așa, tulburătoare, dar mai apoi te obișnuiești:)

Am pus însă din nou mâna pe laptop că și pauzele astea, dese sau nu, la un moment dat, nu mai sunt, totuși, cheia marilor (sau micilor) succese.

Dar mai e ceva cu fugitul de pe social media, ceva care însă îți râcâie stomacul uneori…  Dispariția ta, benevolă sau nu, din social media îți dă senzația că lumea merge mai departe și fără tine, ceea ce se întâmplă oricum în mod normal și este natural să fie așa, dar când o trăiești în direct, te poate dezechilibra. Nu, nu mai simt asta, mi-a trecut, dar pot înțelege când cineva are această senzație.

În fine, una peste alta, liniștea din cap vine tot din protejarea creierului de știri reziduale, comentarii tâmpe, hate și agresivitate, de prostia expusă în toate culorile ei țipătoare.

Așa că voi mai apela la acest mijloc de a mă odihni, de preferat înainte ca mintea să mi se facă terci.