Haos.

Aș folosi acest cuvânt pentru a descrie felul în care se îmbracă copiii sau adolescenții, la școală.

Liceul, în cazul nostru, unul renumit în București, e un liceu care se vrea a fi serios, dar care nu prea poate fi așa decât cu greu din cauza veșnicelor schimbări care apar de sus în jos.

Știți la ce mă refer, nu mai bat moneda pe ministere și miniștri că mi s-a uscat gura vorbind.

La fiecare început de an, se spun vorbe frumoase la microfon și se insistă pe valorile școlii adăugându-se la final o sugestie: ca elevii să se îmbrace în tricouri sau cămăși albe și pantaloni sau fuste bleumarin.

În fond sunt la liceu, unele astfel de instituții de prin lumea largă, mai ales cele foarte dorite și foarte cunoscute, au propria uniformă pe care care elevii o poartă nu din obligație, ci din mândrie!

Nu e cazul la noi, uniformele au ieșit din dresscode-ul școlarului.

Ceea ce poate fi bine, dar poate fi și rău.

O uniformă frumoasă, nu ca acelea comuniste pe care le-am purtat noi, deși poate că nu au fost cele mai urâte… poate să ajute la educație pentru că te obligă să ai grijă de ea. Te străduiești să nu o murdărești, devii responsabil din punct de vedere vestimentar. Este uniforma ta, cămașa ta, aia e, pe ea trebuie s-o ai un an de zile. Induce, mi se pare, un soi de respect față de lucruri. În schimb, dacă tricoul de azi s-a murdărit, nu-i bai, iei mâine altul, sau dacă nu mai e la modă, îl schimbi pur și simplu. E ușor.

Dar cred că cea mai mare problemă, mai ales la liceeni, la băieți, este pantalonul.

Pantalonul bleumarin este deja un lucru care creează confuzie, pentru că poate fi de stofă, dar poate fi și jeans-ul prespălat. Bleumarin închis se pare că nu este la fel de cool în rândul liceenilor ca bleul deschis, și de aici apar durerile de cap.

Ce faci?

Cum îi spui că pantalonii care se țin pe jumătate de fund, prespălați sau rupți nu sunt nici decenți, nici cool, nici măcar frumoși?

Văd mulți băieți cu chiloții la vedere. Dar nici măcar asta nu-și asumă, pentru că, peste fundul dezgolit acoperit doar de chiloți, lasă să cadă un tricou lălâi care îl acoperă (?!)

Atunci de ce mai porți jeansul strâns cu cureaua (?!) pe sub fund?

Răspuns: ca să cadă turul aproape de genunchi, așa cum poartă tinerii și foarte tinerii „artiști” din Ro sau de peste tot, cei care respectă femeia numind-o „p…dă” și care descriu frumos amorul, poetic și romantic aș zice, prin versul „vreau în p…da ta, vreau în pi…da ta”.

Din lipsa regulilor apare haosul, fiecare interpretează cum vrea dresscode-ul. Profesorii se simt frustrați, directorii neînțeleși pentru au sperat că sugestia pe care au făcut-o și pe care nu și-au dorit-o chiar sugestie, să devină regulă.

În concluzie am cam avea o uniformă, dar nu e chiar o uniformă.

E ca în limba română. „Coperți” și „coperte” sunt pluralul aceluiași cuvânt- că merge și așa, dar merge și așa.

Un „merge și așa” care se întâmplă de sus până jos și de jos până sus, de la miniștri la elevi și invers.

Când regula nu e clară, interpretarea ei e la liber.

Acum aud vocile celor care spun că de fapt lipsa uniformei reprezintă o șansă pentru copiii noștri de a se exprima.

Poate fi adevărat. Dar haina spune mai multe despre un om decât ceea ce exprimă el sau i se pare că o face. Pentru că, în esență, felul în care adolescenții se îmbracă este tot un fel de uniformă, dar un fel de caricatură a ei.

Teoria spune că într-o școală, ce porți pe tine este mai puțin important decât ce poți în tine. Un buric dezgolit, un fake de Balenciaga sau un pantalon purtat cu turul la genunchi nu te integrează, nu-ți aduce respectul, dragă adolescentule.

Curiozitatea, mintea pusă la treabă, șansa de a profita de singurii tăi 4 ani de studiu la liber, în care îți definești puțin conturul domeniului în care vei studia mai departe, cred că astea contează.

Și dacă îți vei mări orizontul de inspirație vestimentară și vei urmări specialiștii modei (ăia adevărați) pe social media, atunci vei putea să te definești mai bine, uneori, de ce nu, chiar împotriva curentului pentru că nu e deloc greșit să fii diferit, să fii altfel,să  fii tu!