Am participat câteva zile la Romanian Creative Week, mai precis am vizitat, urmărit și admirat multe dintre cele care au definit acest eveniment care s-a întins pe 2 săptămâni, ceea ce a însemnat un mare efort și o muncă susținută pentru Irina Schrotter și echipa ei. Au fost dezbateri, conferințe, spectacole de dans sau teatru, lansări de carte, prezentări de modă sau new media show.

Nu e simplu să pui an de an un oraș în spotlight, mizând, în ultimă instanță, s-o spunem de-a dreptul, pe cultură.

Am găsit un oraș în soare, proaspăt venită dintr-un București înnorat și, de aceea, un pic trist. Am aterizat în plină vară la Iași și m-am cazat la Hotelul Internațional, cel în care am stat de cele mai multe ori de când merg la acest eveniment. De data asta am avut o cameră la etajul 10 de unde am văzut întreaga esplanadă din spatele Palatului Culturii, unde era întins lungul catwalk pe care, ce să vezi, l-am străbătut și eu prezentând, anul trecut, pentru Șura Șușara.  Am fost așadar model, lucru care mi-a ajuns pentru o viață! De atunci, nu am mai spus niciodată, nici măcar în glumă, că modelingul e o meserie ușoară. Kilometri mi s-a părut că merg, însă cel mai greu de suportat au fost ochii tuturor îndreptați asupra mea.

În fine, anul acesta mi-a plăcut că am găsit locuri noi, restaurante în care am mâncat bine, ieșind din zona Palatului Culturii unde am stat întotdeauna. Aș remarca aici restaurantul Toujours, locul unu pe Trip Advisor, unde ne-a servit fostul chelner al lui Donald Trump, care ne-a spus povești interesante despre viața privată a magnatului sau restaurantul „Zori” unde da, mâncarea din categoria fain dinning (chiar așa era scris: fain😊) și-a meritat laudele.

Dar iată ce mi-a rămas anul acesta în jurnalul zilelor petrecute în Iași:

1. Am văzut o expoziție foarte bună a unui artist român care trăiește în Germania, Bruno Maria Bradt, expoziția curatoriată de Cristina Simion. Desenele acestui artist au vorbit despre trupul care îmbătrânește, da, dar care continuă să simtă până în ultima secundă iubirea, atingerea, fiorii vitalității. În spatele figurilor am „citit” povești de viață aspre și tainice. (Sigur, nu a fost singura expoziție care mi-a atras atenția, cea curatoriată de Domnica și Maurice a fost ceva inedit, în care am văzut filmul și moda îmbinate prin muzică)

2. Plimbarea din Copou făcută în plin soare cu prietenii alături, până la Teiul lui Eminescu, a fost minunată și știu că am râs mult citind poezia „Câți ca voi”, de Topârceanu, pentru că mi-am adus aminte de modul peltic în care Theo o recita când avea doar câțiva anișori. Parcul e plin de poezii scrise pe bănci care arată ca niște cărți deschise…

3. Biserica Trei Ierarhi și Mitropolia- pol creștin ortodox puternic, unde am văzut mormintele lui Alexandru Ioan Cuza și Dimitrie Cantemir și unde icoanele vechi și atmosfera încărcată de credință mi-au adus o mare liniște.

4. Cele trei seri de prezentări de modă în care mătăsurile și voalurile, pielea și paietele, penele și tricoturile au defilat sub semnăturile tinerilor designeri sau ai celor consacrați. Și, cum am constatat că unul dintre firele roșii care au legat aceste prezentări a fost combinația de… alb-negru, las mai jos exemple fotografiate de Raluca Ciornea.

5. Am mers cu picioarele goale prin iarbă. Și în parcul Copou, dar și pe imensul spațiu verde din zona Palatului Culturii și al mall-ului Palas. M-am simțit bine, reconectată cu natura. E drept, urbană, dar orașul, cel puțin în zona menționată de mine, e încărcat de verde.