O poveste cu gradinite
Sunt mama si asta imi ocupa tot timpul:) Mai mult decit atit, imi ocupa si mai toata mintea pe care o am. De aceea, ca orice mama, am nevoie, ca atunci cind imi duc copilul la gradinita (acum) la scoala la toamna (la clasa zero sau poate nu, sau nu stiu, sau naiba sa-i ia cu clasa lor zero si cu prostiile din mintea lor bolnava de schimbari fara fond) am nevoie, zic, sa stiu ca-mi las copilul pe miini bune. Miini bune inseamna personal calificat, mincare buna, curatenie, managment coerent, grija si implicare.
Recunosc de pilda ca eu nu as putea fi educatoare niciodata. Sa ai 20 de copii pe mina, sa-ti ceara toti cite ceva, sa ai atita atentie si grija, ce sa zic! Tot respectul meu pentru doamnele care fac asta. E o meserie frumoasa si foarte grea. E frumoasa pentru ca esti inconjurat toata ziua de cele mai curate suflete, cei mai frumosi ochi si cele mai sincere zimbete. Ca lumea in care muncesti este a copiilor care, in orice societate ar fi, sunt niste ingerasi iubitori.
E grea pentru ca uneori ai de-a face si cu parintii lor, ceea ce e alta poveste:)
E grea pentru ca formezi niste omuleti, le dai un drum in viata, un inceput de fapt, ceea ce e si mai sensibil:)
Am avut bafta unei gradinite al carui nume vreau sa-l zic acum: Nicholas Kindergarten unde nu am avut grija copilului, stiindu-l pe miini bune.
Acum el merge la o alta gradinita, una de stat, la fel de buna. Voi scrie si despre ea la un moment dat.
Ce vreau sa zic e asa: omul sfinteste locul, fie ca locul este privat, fie ca este de stat. Omul este cel care da linia unei institutii, omul este cel care ii impune regulile. Nasol e ca peste acest om vin altii haotici, nebuni, fara tinta si fara viziune, care strica armonia si legile, care rastoarna ordinea si naturalul, cum se intimpla acum.
Eu nu am mai auzit vreodata expresia pe care a invocat-o Funeriu: clasa zero face trecerea dintre gradinita si clasa intii, ca sa nu aiba copilul trauma!
A avut cineva trauma trecind in clasa intii? Trauma?
Poate ca o fi valabil si pur si simplu nu am eu imaginatie.
Dar nu cred. Cred ca trauma vor avea cei din clasa zero dupa ce vor fi trecut prin ea.
Banuiesc ca ati parasit Gradinita Nicholas de nevoie, nu de voie…altfel nu se poate explica de ce ati renuntat la cea mai buna gradinita din oras…cu cele mai competente, atente, calde, intelepte si corecte educatoare…si cu o asistenta cel putin la fel de bine pregatita profesional ca si educatoarele…si, credeti-ma, eu stiu ce spun, desi nu am si nu am avut copilul la Nicholas Kindergarten!